In unul dintre articolele de la inceputul acestui an, am discutat despre pragul de rentabilitate. Spre finalul acestuia, spuneam cateva cuvinte despre termenul de „CONTRIBUTIE” si promiteam ca voi reveni intr-un alt articol cu explicatii mai detaliate.
Este ceea ce mi-am propus in acest articol.
Prin urmare, iti voi explica ce este „contributia”, ca termen utilizat in managementul financiar, cum se calculeaza si cum se folosesc managerii de aceasta pentru a lua diferite decizii privind produsele sau serviciile pe care organizatia le ofera clientilor sai.
Ce este contributia?
In articolul privind pragul de rentabilitate, vorbeam despre stabilirea pretului unui produs sau al unui serviciu. Explicam acolo ca pretul este format din toate cheltuielile necesare realizarii respectivului produs sau serviciu, la care se adauga o suma care sa aduca un castig (suma denumita adaos comercial). Imparteam acele cheltuieli in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe.
Iti reamintesc pe scurt ce reprezinta aceste cheltuieli, preluand din acel articol exemplul cu sticla cu limonada:
Cheltuieli (costuri) variabile sunt cele care cresc proportional cu cantitatea de limonada produsa si imbuteliata.
Cheltuieli (costuri) fixe sunt cele care raman aceleasi indiferent de cat de multe sau de putine sticle cu limonada imbuteliem in procesul nostru de productie.
Sursa: unsplash.com, Alicia Razuri
Ca sa stabilim costul produselor sau serviciilor pe care le realizam, cheltuielile variabile sunt usor de determinat si le putem lega usor de fiecare dintre acestea.
Insa repartizarea cheltuielilor fixe intre produse si/sau servicii diferite ridica de obicei probleme. Pentru un singur produs, cum este limonada, este simplu: cheltuielile fixe se vor regasi in mod clar in costul sticlei de limonada. Dar daca, de exemplu, in aceeasi unitate de productie pe langa limonada, mai producem si bere si sirop de mure (ca sa aleg trei bauturi diferite la intamplare)., cum repartizam cheltuielile fixe? Cum anume stim cat anume din cheltuielile fixe ale companiei revin unei sticle de limonada, cat anume unei sticle de bere si cat anume unei sticle cu sirop de mure?
De regula facem aceasta repartizare pur si simplu alegand anumite criterii care ni se par a fi potrivite acestui scop. Nu este gresit. Dar este foarte subiectiv, pentru ca nu avem la baza o justificare in afara oricarei indoieli privind corectitudinea criteriului ales sau a modului de repartizare in sine. Aceasta metoda este denumita metoda repartitiei si voi discuta despre aceasta intr-un alt articol viitor.
Ei bine, utilizand contributia (sau mai bine spus, o metoda care se numeste metoda contributiei), evitam toate acele rezultate indoielnice privind modul in care am ales criteriile si am repartizat aceste cheltuieli fixe intre cele trei tipuri de produse din exemplul nostru sau chiar intre fiecare sticla imbuteliata in parte.
Analiza prin metoda contributiei permite folosirea unor calcule simple care scot in evidenta imediat care este impactul financiar individual al anumitor produse/servicii.
Metoda trateaza costurile fixe ca fiind folosite „la comun” de toate produsele /serviciile, in timp ce considera ca doar cheltuielile variabile sunt cele relevante pentru castigul sau pierderea generata de producerea si vanzarea acestora. Astfel, evitam probleme cauzate de incercarea de a repartiza, fara o justificare riguroasa, a cheltulielilor fixe intre un produs si celelalte pe care o organizatie le realizeaza.
In aceste conditii, contributia reprezinta diferenta care ramane dupa deducerea costurilor variabile de realizare a unui produs din veniturile obtinute din vanzarea acestuia. Altfel spus, prin aceasta metoda aflam rapid si usor care este contributia efectiva a unui produs sau serviciu anume la intregul castig al companiei.
Nota: Dupa cum ai remarcat, folosesc aici termenul de “castig” (si nu cel de profit). Profitul este o notiune financiar-contabila care se obtine din situatiile pe care cei de la contabilitate le intocmesc folosind o serie de calcule speciale. Voi explica intr-un viitor articol ce este profitul si cum se calculeaza acesta. Acum vorbim doar despre castig, un termen asemanator fluxului de numerar, respectiv ce ramane atunci cand din venituri scadem pus si simplu cheltuielile efectuate.
2. Cum se calculeaza contributia?
Fac de la inceput precizarea ca sumele din exemplele care urmeaza nu au absolut nicio legatura cu realitatea. Sunt alese intamplator si sunt folosite doar pentru a explica mai usor metoda de analiza.
Daca revenim la exemplul cu sticla cu limonada din articolul amintit, acolo spuneam ca:
Pretul de vanzare al unei sticle cu limonada: 5 lei
Costul variabil al sticlei cu limonada: 3 lei
Toate costurile fixe ale firmei: se ridica la o suma de 5.000 lei (= totalul cheltuielilor fixe pentru spatiul de productie, cel de depozitare, procesul de vanzare, cel de promovare si cheltuielile administrative)
Si sa spunem ca in intervalul de timp pentru care facem analiza noastra, presupunem ca vom vinde 1.000 de sticle de limonada.
Un calcul simplu arata urmatoarea situatie:
Intr-o asemenea situatie, este evident ca productia de limonada genereaza pierderi.
Sursa: pixabay.com
Insa sa zicem ca producem inca doua produse si anume berea si siropul de mure despre care am vorbit mai sus. Daca repetam calculele, situatia devine cu totul alta. Pentru a putea face o asemenea analiza, sa ne imaginam ca:
Pretul unei sticle de bere: 10 lei
Numar sticle cu bere vandute: 3.000
Cheltuielile variabile cu sticla de bere: 4 lei
Pretul unei sticle de sirop de mure: 5 lei
Numar sticle cu sirop de mure vandute: 500
Cheltuielile variabile cu sticla cu sirop de mure: 8 lei
Cheltuileile fixe sunt aceleasi, de 5.000 lei in total. Ele sunt ale companiei si acopera toate produsele realizate. Si sa spunem ca printr-un criteriu oarcare am decis ca suma cheltuielilor fixe va fi repartizata in felul urmator:
Limonda: 1.000 lei pentru toate cele 1.000 de sticle de limonada, revenind un cost fix unitar de 1 leu/sticla
Bere: 3.000 lei pentru toate cele 3.000 de sticle de bere, revenind un cost fix unitar de 1 leu/sticla
Sirop de mure: 1.000 lei pentru toate cele 500 de sticle de sirop de mure, revenind un cost fix unitar de 2 lei/sticla.
Situatia castigului firmei din cele 3 poduse vadute devine astfel urmatoarea.
Este evident ca, producand mai multe produse diferite, firma va obtine per total un castig mai mare decat in situatia in care ar produce doar limonada (limonada singura generand pierderi asa cum am vazut mai sus).
Dar... merita oare sa producem toate cele trei produse? Care este mai rentabil dintre ele? Pentru a determina acest lucru, vom folosi metoda contributiei.
Per ansamblu, firma are acelasi castig, de 13.500 lei.
Analiza prin metoda contributiei ne arata insa si rentabilitatea fiecarui produs in parte. Astfel, cel mai rentabil produs este berea, pentru ca are cea mai mare contributie la castigul net al companiei. In acelasi timp, cel mai putin rentabil produs este siropul de mure, pentru ca el in sine generaza pierderi.
De remarcat si faptul ca, fata de situatia in care produceam doar limonada si acest lucru ne genera pierderi, in analiza prin metoda contributiei produsul “limonada” are totusi o contributie la castigul companiei. Este adevarat insa, ca acest lucru se intampla in conditile in care mai producem si alte doua bauturi.
Din analiza celor trei produse prin metoda contributiei, logica ar spune ca trebuie renuntat la a mai produce siropul de mure pentru a creste castigurile companiei. Dar daca s-ar s-ar lua aceasta decizie, analiza arata insa ca, per ansamblu, castigul creste doar cu aprox. 10%, dupa cum urmeaza:
De ce castigul nu creste semnificativ? Raspunsul este simplu: pentru ca renuntand la unul dintre produse, cheltuielile fixe (care raman aceleasi) se vor regasi in celelalte doua produse ramase in portofoliu.
3.Cum folosesc managerii metoda contributiei?
De aici mai departe, managerii pot face diferite scenarii pe baza analizei contextului in care compania isi desfasoara activitatea si a analizei posibilelor riscuri care s-ar putea manifesta in intervalul de timp considerat. Modificand oricare dintre cifrele din analiza (mergand pana la modificari ale componentele veniturilor si ale cheltuielilor variabile si fixe), vom genera rezultate diferite privind contributia produselor si apoi castigul/pierderea generata la nivelul companiei.
In acest fel, pe baza tuturor datelor si informatiilor furnizate de aceasta analiza (cea de baza, dar si scenariile ei alternative), managerii pot decide argumentat ce vor face cu fiecare dintre produsele/serviciile unei companii, luand in considerare toate aspectele de natura financiara.
Avand in vedere natura informatiilor cuprinse in aceasta metoda de calcul a castigurilor cu ajutorul contributiei, managerii o folosesc frecvent pentru a raspunde la intrebari de genul:
Ce implicatii pot aparea daca renuntam la un produs/serviciu pe care il producem deja?
Care ar fi situatia daca introducem un nou produs/serviciu?
Cate unitati de produs/serviciu trebuie sa vindem ca sa atingem pragul de rentabilitate ?
Cu ce pret sa vindem un produs/serviciu ca sa ne acoperim mai bine costurile fixe ale organizatiei ?
Cate unitati si la ce pret sa vindem produsele/serviciile noastre ca sa ne creasca castigul?
La care dintre resursele (variabile si fixe) pe care le folosim in realizarea produselor/serviciilor noastre ar fi mai bine sa renegociem pretul astfel incat sa reducem cheltuielile si sa ne creasca castigul?
Pentru insa o decize si mai bine argumentata, la aceasta analiza financiara se aduaga de obicei si alte aspecte de natura non-financiara precum preferinta unor clienti pentru un produs/serviciu sau altul, sau unicitatea unuia dintre produse/servicii in zona unde compania isi desfasoara activitatea, sau nevoia de a atrage anumite grupuri tinta de clienti, sau orice alte consideratii strategice.
Toate aceste informatii, dar si multe altele, sunt aspectele pe care un manager le ia in discutie pentru a-si fundamenta deciziile privind strategiile de dezvoltare a companiei din care face parte.
La cursul de management financiar discut pe larg despre metoda contributiei, despre cea a repartitiei, despre pragul de rentabilitate, depre profit, situatiile financiare si interpretarea lor, dar si despre multe alte asemenea elemente de natura financiara care sunt in responsabilitatea oricarui manager dintr-o companie. Daca esti interesat, da-mi te rog de veste sau urmareste pe site programarea cursurilor on-line de la inceputul anului 2021.
Se foloseste metoda contributiei in organizatia ta si daca da, cu ce rezultate? Ar fi foarte interesant pentru toti sa ne impartasesti experienta ta si punctul tau de vedere privind utilizarea metodei contributiei, sau a oricarei alte metode de analiza financiara pe care o folosesti in compania in care lucrezi. Astept cu mare interes comentariile tale.
Daca doresti sa afli mai multe despre bunele practici in managementul financiar dar si daca ai vreo intrebare, vreo nelamurire sau vrei sa afli raspunsul la o problema punctuala cu care te confrunti, te rog sa ma contactezi si iti voi raspunde cu mare placere.
